Eşti aici

Filia Sfânta Cuvioasă Parascheva

24 Ianuarie 2020

În tabelul bisericilor din lemn, întocmit de Radu Creţeanu, biserica cu hramul „Sfânta Cuvioasa Parascheva” din satul Igoiu, comuna Alunu, este datată 1752. Aceasta pare să fie, de alttel, data reală a ctitoririi monumentului, cu toate că alte surse documentare dau informaţii contradictorii asupra anului ridicării bisericii.

Biserica se află pe un dâmb de deal în mijlocul satului Igoiu şi este construită din bârne de stejar netencuită, cu temelie de piatră, pardosită cu lespezi de piatră şi acoperită cu şiţă de brad. Nu are pisanie şi nici un înscris pe bârne, care să redea data la care a fost construită. În schimb, în partea de miazăzi, lângă biserică se află o cruce veche, cu inscripţie chirilică în relief. E vorba despre impunătoarea cruce din piatră, prezentă şi astăzi în curtea bisericii, pe partea de sud, şi a cărei inscripţie este în întregime redată în volumul lui Constantin Bălan,

Pisania de pe latura de miazăzi a acestei cruci consemnează clar un hram, pe cel al Sfintei Paraschiva, care este şi hramul bisericii de lemn în discuţie, precum şi două nume importante.

Biserica de lemn din satul Igoiu cu hramul Cuvioasa Paraschiva este o ctitorie moşnenească, asemenea majorităţii locaşelor de cult ortodoxe din Muntenia veacului al XVIII-lea. Un aport semnificativ la ridicarea lui îl are o faţă bisericească

Este construită în întregime din grinzi masive de stejar (40-50 x 10-12 x 800-1200 cm), pe temelie din piatră de Igoiu, realizată iniţial în tehnica zidăriei uscate, ulterior reparată cu mortar de var şi recent cu mortar de ciment. Este în formă de navă, cu plan dreptunghiular simplu, iar distribuţia spaţiilor de cult este cea obişnuită: pridvor, pronaos, naos şi altar. Altarul este decroşat de naos. Întreaga biserică e pardosită cu dale din piatră de Igoiu, aşezate pieziş. Acoperişul e invelit cu şiţă de brad executată prin despicare. Conştienţi de valoarea bisericii, locuitorii comunei Alunu, împreună cu preotul paroh, s-au îngrijit de conservarea în bune condiţii a lăcaşului, întreprinzând reparaţii necesare la temelie şi la acoperiş, fără a provoca modificări sau deteriorări ale monumentului, încheiate în anul 2003.

Alte articole despre:

Adăugați un comentariu

Poți adăuga un comentariu folosind și acest formular